La mormântul Părintelui Arsenie Boca

This slideshow requires JavaScript.

 

„Balonul de săpun”

Aș fi vrut să te iubesc cu o iubire mai mare decât toată teama ta de a crește.

Aș fi vrut să te cuprind strâns, să țin în brațe tot rotundul tău

Al cărui întindere nici măcar nu o pot gândi.

Însă fie te-am strâns prea tare, fie te-am înconjurat de prea departe.

Aș fi vrut să te umplu cu bucuria mea pe dinlăuntru,

Astfel încât  să nu-ți mai aduci nici măcar aminte,

De imensitatea nesfârșită a singurătății și a dorului tău,

Însă mereu ți-am dăruit fie prea mult, fie prea puțin.

*

Aș fi vrut să mă iubești cu o iubire mai mare decât toată teama mea.

Aș fi vrut să mă cuprinzi strâns, să ții în brațe tot rotundul meu

Al cărui întindere nici măcar nu o pot gândi.

Însă fie mă strângeai prea tare, fie mă înconjurai de prea departe

Aș fi vrut să mă umpli cu bucuria ta pe dinlăuntru,

Astfel încât  să nu-mi mai aduc nici măcar aminte,

De imensitatea nesfârșită a singurătății și a dorului meu,

Însă mereu mi-ai dăruit fie prea mult, fie prea puțin.

 

*

Suprafața  transparentă a unui balon de săpun,

Cu căt se lărgește, cu atât se subțiază tot mai mult.

Până ce cuprinde toată lumea,

Fără să se poată vreodată cuprinde pe sine.

*

Doamne, Cel necuprins,

Cuprinde, rogu-Te, tot rotundul meu.

Și pe dinlăuntru, și pe dinafară.

Doamne, umple-mă cu dragostea Ta,

Cuprinde-mă cu pacea Ta.

Subțiază tot mai mult

Acest balon de săpun transparent,

Atât cât știi Tu,

Când știi Tu,

Cum vrei Tu.

*

(Doamne, ajută-mă să Te iert și să-i iert pe toți ceilalți

Pentru toată durerea aceea infernală pe care o simt,

Atunci când balonul supraumflat al ego-ului meu

Se sparge sau se desumflă,

Plin fiind de prea multă mândrie)

 

11 ian. – Pomenirea cuviosului parintelui nostru Teodosie cel Mare, începatorul vietii de obste si dascalul pustiului”

Cuviosul parintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amândoi credinciosi si cucernici. Teodosie a intrat în viata calugareasca, si luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451; si trecând prin Antiohia s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre viata cea îmbunatatita si care i-a proorocit ca va fi pastor peste multe oi cuvântatoare. Apoi a sihastrit lânga un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urma s-a dus într-un munte, unde era o pestera si acolo a petrecut viata aleasa, ajungând la atâta înfrânare, încât timp de 50 de ani n-a gustat pâine, ci numai ierburi si roade de finic. Rugaciunea lui era neîncetata si lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodata. În jurul lui s-au strâns ucenici multi, care îi ascultau povetele si-i urmau viata. A facut si minuni. Si facându-se dascal al multor ucenici, a adormit întru Domnul.

Preluat de aici.