”Numai câte un an” – o pildă a Părintelui Galeriu

Preaiubiților! Așa spun cei care l-au cunoscut și ascultat că își începea Părintele cuvantul, adesea. Părintele Galeriu avea darul paternității duhovnicești. Este un dar rar, mai ales astăzi, când s-a umplut lumea de orfani. Risipiți sunt mieii Domnului și plâng prin văi, prin hârtoape și hățișuri după păstorii lor. Frică mare i-a cuprins și plâng și nu mai aud fluierul Păstorului cel Bun. Lupii îi sfâșie pe ei și-și împart prada. Și păstorii sunt puțini. Și plâng mielușeii Domnului cu plâns mare, dar nu mai aud glasul păstorilor.

Am ascultat deunăzi o predică a Părintelui Galeriu, din 2002, cu ocazia intrarii într-un nou an, de Sf. Vasile. Mulțumind Domnului pentru noul an, dar în primul rând pentru nimic altceva decât pentru darul Vieții, marele nostru duhovnic amintește pilda unui om care a atins vârsta de 100 de ani și care fiind întrebat cum darul lui Dumnezeu ai trăit atâta? ne răspunde ”N-am cerut lui Dumnezeu mult niciodată, ci numai câte un an”. Destinderea bruscă a ascultătorilor săi, credincioșii de la Sf. Silvestru, care râd cu inima deschisă la auzul acesteia, ne semnalează că ei au înțeles spontan și cu bucurie acest ”una câte una” recomandat călduros în terapiile adicțiilor, dar în primul rând ca metodă fundamentală de viață liniștită primită direct de la Mântuitorul: ”Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Matei 6 , 34)