Pentru mine cupola unei biserici, din punct de vedere arhitectural este cea mai importantă parte a unei biserici. Când eram mic, cineva mi-a spus o scurtă pildă moralizatoare, cu un hoț care, la furat fiind pe un câmp cultivat, se uita în stânga, se uita în dreapta, se uita în spate, se uita în față… dar partea moralizatoare spunea că nu se uita în sus. Dincolo de faptul că de obicei când intrăm într-o biserică, ne uitam în primul rând la iconostas, care este o binecuvântată desfășurare iconografică a iconomiei lui Dumnezeu, ne uităm apoi la icoanele-fresce, dar când privim în sus vedem maiestatea Pantocratorului, care ne cuprinde cu iubire, ne îmbrățișează, ne strivește sau cel puțin ne micșorează egoul și ne dăruiește atât de binecuvântatul dar al odihnei sufletului, care nu este altceva decât smerenia. Mândri fiind, suntem mereu chinuiți, spune Sf. Siluan Atonitul. Pantocratorul din cupolă are acest efect: El ne ocrotește și ne smerește. Astfel, sufletul poate sta în rugăciune, la Sf. Liturghie, știind că Mântuitorul cel Atotputernic veghează pacea și bucuria copiiilor Săi, ca un Părinte desăvârșit ce este.

Cea mai renumită cupolă din lume este cea a catedralei Agia Sofia din Constantinopol. Atenţia e atrasă de marea cupolă centrală de deasupra navei centrale, încadrată de două semi cupole, şi şase cupole mai mici. Cupola centrală e o adevărată minune arhitectonică, atât prin mărimea ei (diametrul de 31 m), cât şi înălţimea la care e ridicată (54m), datorită căreia pare suspendată în văzduh, luminată de cele 40 ferestre de la baza ei. (Wikipedia)

Pe un fundal audio minunat – Lycourgos Angelopoulos – vă ofer în dar o frumoasă desfășurare de fresce și cupole pe care le-am adunat de pe net și le-am pus împreună într-un fișier video, drept exemplificare vizuală a considerațiilor de mai sus.

Vizionare plăcută și cu folos.