Vă oferim un articol preluat de aici, și nota de pe wiki, referitoare la această sărbătoare.
Singura sarbatoare CU DENUMIRE pagana pe care o regasim in calendarul crestin-ortodox este la 24 iunie – Sanzienele sau Dragaica. Unele surse spun ca numele vine de la Santa Diana zeita romana a vanatorii si padurilor; altele spun ca-si trag numele de la micile flori de camp, galben-aurii cu miros dulce, suav – sanzienele. Li se mai spune Frumoasele, Zanele, iar in sudul tarii – Dragaicele. Spre deosebire de iele, care sunt zanele rele ale padurii, Sanzienele sunt zane tinere si frumoase, blande si vesele. Se mai spune despre ele ca-i ajuta pe oameni sa se tamaduiasca, sa-si gaseasca perechea sau sa afle viitorul recoltei.
Dansul Sanzienelor
Sarbatoarea de Sanziene tine o noapte si-o zi si incepe la asfintitul zilei de 23 cand fetele si feciorii culeg flori de sanziene si fac din ele coronite inmiresmate; pentru fete si femei coronita are forma rotunda care prefigureaza Soarele a carui sarbatoare este de fapt aceasta. Pentru barbati si flacai coronitele sunt in forma de cruce ; chiar si batranii isi fac coronite si vom vedea de ce. Odata culese florile, alaiul se intoarce-n sat, unde se-ncing hore in timp ce sunt facute multele coronite. Cand sunt gata incepe Dansul Sanzienelor, in care satenii, flacai si fete, impodobesc stalpii portilor, ferestrele caselor, chiar cimitirele pentru ca se spune ca ele apara oamenii si odihnesc mortii. Apoi, cu chiuituri, veselie si strigaturi, fiecare arunca pe case ori pe patuluri coronita sa, punandu-si fiecare o dorinta sau o intrebare : fetele, bineinteles despre feciori, femeile despre gospodarie, flacaii despre fete, barbatii despre recolte, iar batranii despre sanatate si viata. In cazul in care coronita ramane pe acoperis, dorinta se implineste ; cazand, inseamna ca nu.
Soarele iubirii
Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele,o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri.Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zileiflacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege „Dragaica“.Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea „Dragaicele“ sunt confundate cu „Sanzienele“. Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.
Se pare că și Cosânzeana, vine tot din aceeași sursă: ca sancta Diana, co – sân – ziana.
„Pârvan[2] presupune că Diana daco-romană (Diana sancta, potentissima) era aceeaşi divinitate cu Artemis-Bendis a tracilor (Herodot, IV, 33). Această echivalenţă, oricît de probabilă ar fi ea, nu este încă demonstrată[3], dar nu este nici o îndoială că sub numele roman al Dianei s-ar ascunde, sincretizată sau nu, o zeiţă aborigenă. Or cultul acestei zeiţe a supravieţuit după romanizarea Daciei şi numele de Diana se găseşte în vocabula românească zâna. Diana Sancta din Sarmizegetusa[4] a devenit Sânziana (<San(cta) Diana), figură centrală a folclorului românesc.[5]. Continuitatea religioasă şi lingvistică a fost asigurată mai ales datorită faptului că procesul de transformare a avut loc intr-un mediu popular, adică rural (campestru şi silvestru).[6]”
- ^ Victor Kernbach, Dicţionar de mitologie generală, Editura Albatros, Bucureşti, 1983, pag. 647
- ^ cf. Getica, pag. 163
- ^ Vezi E. Lozovan, “Dacia Sacra”, pag. 230
- ^ Lozovan, “Dacia Sacra”, pag. 230 şi H. Daicoviciu, Diana de la Sarmizegetusa, Ulpia Traiana
- ^ Dianiatici, “stăpâniţi de Diana”, dădu în româneşte zănateci, “nebuni, rătăciţi”. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-roman, (Bucureşti, 1911), pag. 120; E. Lozovan, “Dacia Sacra”, pag. 231
- ^ Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Ghenghis Han, Bucureşsti, 1980, pag. 79-80
Și o altă sursă:
Hai, Dragaica, sa sarim,
Sa sarim, sa rasarim,
Ca stii iarna ce patim,
Cu malai din rasnicioara,
Cu peste din undicioara…
Mi-au venit Dragaicele
Sa reteze spicele;
Dragaicoiul – drugile.
Dragaicele mititele
Au plecat la floricele,
Imbracate in boscele -
Mor baietii dupa ele…
Mi-a venit vara bogata,
Cu tichii de la copii,
Cu margele de la fete,
Cu bratari de la neveste.
Iata si Cantecul Sanzienelor de la Stroiesti, judetul Gorj:
Iana, Iana-Sanziana,
T-oi face pomana,
Sa dai ploaie fara mana;
Holda sa rodeasca,
Sa se veseleasca,
Porumbul sa creasca!
Rod cu mana pun,
Il strang de pe drum;
Tot porumbul meu
Rodi-l-ar Dumnezeu,
Fir pe fir sa apuce,
Drugile sa-ncurce;
Peste locul tot,
Drugile di-un cot!
Iana-Sanziana,
Fereste-l de mana
Si de uscatura
Si de udatura,
Caci si eu la toamna,
T-oi da turta calda,
Cu sita cernuta,
De jar curatita,
Cu spuza-nvelita.
