Samson și Dalila. Despre ”femeia” care se înstăpânește asupra ”bărbatului”

Acesta este un subiect foarte delicat, despre care uneori se mai scrie și se vorbește, cu voci firave și arareori curate de resentimente.

Femeia care ”are putere” asupra bărbatului, se înconjoară de figuri masculine slabe, plăpânde, neancorate în credința în Domnul Hristos. Până la urmă, aceasta este o realitate întâlnită în toate tipurile de relații interumane în care apare problema puterii și a stăpânirii. Dincolo de hățișul psihologic al acestor relații, pe care nu avem cum să-l străbatem, bărbatul are nevoie de cel puțin la fel de multă iubire, atenție și afecțiune precum femeia. Și noi, bărbații, suntem ființe slabe, neajutorate, cu toții am avut o mamă sau un tată care ne-a iubit mai mult sau mai puțin, care au fost mai mult sau mai puțin alături de noi când am avut nevoie.

Femeia care are nevoie de un bărbat slab lângă ea, pentru a-l putea domina și controla, nu se diferențiază cu nimic de situația inversă, mai des întâlnită și mai tolerată, a bărbatului care face asta, adeseori prin brutalitate, cu femeia de lângă el.

Ca bărbați, de obicei, urâm să fim vulnerabili în fața unei femei. Samson a plătit Dalilei cu vârf și îndesat asta. În orice bărbat există un Samson și în orice femeie o Dalila.  Ba aș spune și mai mult, că în fiecare dintre noi, există, la un moment dat, fie un Samson, fie o Dalila, indiferent dacă suntem bărbat sau femeie.

Judecătorii, cap. 16

1.	Venind însă odată Samson la Gaza, a văzut acolo o femeie desfrânată şi a intrat la ea.
2.	Şi li s-a spus oamenilor din Gaza: “Samson a venit aici”. Atunci aceştia l-au înconjurat şi l-au pândit toată noaptea la porţile cetăţii şi s-au ascuns toată noaptea, zicând: “Să aşteptăm până se va lumina de ziuă şi să-l ucidem!”
3.	Samson însă a dormit până la miezul nopţii; iar la miezul nopţii a luat porţile cetăţii din amândoi uşorii şi, ridicându-le împreună cu zăvoarele, le-a pus pe umerii săi şi le-a dus pe vârful muntelui care este pe drumul spre Hebron şi le-a lăsat acolo.
4.	După acestea a iubit el o femeie care trăia în valea Sorec şi pe care o chema Dalila.
5.	La aceasta au venit fruntaşii Filistenilor şi i-au zis: “Amăgeşte-l şi află în ce stă puterea lui cea mare şi cum l-am putea prinde, ca să-l legăm şi să-l supunem; şi-li vom da pentru aceasta o mie şi o sută de sicli de argint”.
6.	Şi a zis Dalila către Samson: “Spune-mi şi mie în ce stă puterea ta cea mare şi cu ce să te lege ca să te supună?”
7.	I-a răspuns Samson: “De mă vor lega cu şapte vine crude şi încă neuscate, voi ajunge slab şi voi fi ca şi ceilalţi oameni”.
8.	Atunci i-au adus ei fruntaşii Filistenilor şapte vine crude şi încă neuscate şi ea l-a legat cu ele.
9.	Şi unii stăteau la pândă la ea în odaia de dormit; şi ea a zis către Samson: “Samsoane, Filistenii vin asupra ta!” Atunci el a rupt vinele, cum ar fi rupt o aţă de câlţi arşi de foc. Şi astfel nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
10.	Dalila a zis însă către Samson: “Iată tu m-ai amăgit şi mi-ai spus minciuni. Spune-mi dar cu ce să te lege?
11.	Iar el i-a zis: “De mă vor lega cu funii noi, care să nu mai fi fost întrebuinţate, atunci eu voi slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni”.
12.	Şi a luat Dalila funii noi şi l-a legat, iar cineva pândea. Apoi ea i-a zis: “Samsoane, Filistenii vin asupra ta!” Şi el le-a rupt de pe mâinile sale, ca pe nişte aţe.
13.	Atunci Dalila a zis către Samson: “Tu mă amăgeşti mereu şi-mi spui minciuni. Spune-mi drept, cu ce să te lege?” Iar el i-a zis: “De vei împleti şapte şuviţe do păr din capul meu şi le vei prinde cu un cui de sulul de la războiul de ţesut, atunci eu vai slăbi şi voi fi ca şi ceilalţi oameni”.
14.	Şi l-a adormit Dalila pe braţele sale; iar dacă a adormit el, Dalila a luat şapte şuviţe din capul lui şi le-a pironit de sulul de la război şi apoi a strigat: “Samsoane, Filistenii vin asupra ta!” Atunci el s-a deşteptat din somn şi a smucit războiul împreună cu ţesătura şi nu s-a aflat de unde vine puterea lui.
15.	Dalila însă i-a zis: “Cum de poţi tu spune: “Te iubesc”, când inima ta nu este cu mine? Iată, de trei ori m-ai amăgit şi nu mi-ai spus în ce stă puterea ta cea mare”.
16.	Şi fiindcă ea tot stăruia şi-l necăjea cu vorbele sale în fiecare zi, s-a tulburat sufletul lui până la moarte.
17.	Şi atunci i-a descoperit el toată inima sa şi i-a zis: “Briciul nu s-a atins de capul meu, căci eu sunt nazireu al lui Dumnezeu din pântecele maicii mele; de m-ar tunde cineva, atunci s-ar depărta de la mine puterea mea şi eu aş slăbi şi aş fi ca ceilalţi oameni”.
18.	Văzând Dalila că el i-a descoperit toată inima sa, a trimis de au chemat pe fruntaşii Filistenilor, zicându-le: “Veniţi acum, că el mi-a descoperit toată inima sa!” şi au venit la ea fruntaşii Filistenilor şi au adus argintul cu ei.
19.	Apoi Dalila l-a adormit pe genunchii săi şi a chemat un om şi i-a poruncit să tundă cele şapte şuviţe ale capului lui. Atunci el a început a slăbi şi s-a depărtat de el puterea lui;
20.	Iar ea a zis: “Samsoane; Filistenii vin asupra ta!” Şi deşteptându-se el din somnul său, a zis: “Voi face ca mai înainte şi mă voi scăpa de ei”. Dar nu ştia că Domnul Se depărtase de el.
21.	Atunci l-au luat fruntaşii Filistenilor şi i-au scos ochii şi l-au dus la Gaza şi l-au legat cu două lanţuri de aramă şi râşnea în temniţă.
22.	Şi a început să-i crească părul pe capul lui, pe unde fusese tuns.
23.	Atunci s-au adunat fruntaşii Filistenilor, ca să aducă jertfă marelui Dagon, dumnezeul lor, şi să se veselească, zicând: “Dumnezeul nostru a dat pe Samson, vrăjmaşul nostru, în mâinile noastre”.
24.	De asemenea şi mulţimea, văzându-l, slăvea pe dumnezeul său, zicând: “Dumnezeul nostru a dat în mâinile noastre pe vrăjmaşul nostru şi pe pustiitorul ţării noastre, care a ucis pe mulţi dintre noi”.
25.	Iar după ce s-a veselit inima lor, au zis: “Aduceţi pe Samson din închisoare, ca să mai râdem de el”. Şi au adus pe Samson din temniţă şi râdeau de el şi-l trăgeau de urechi şi l-au pus între doi stâlpi.
26.	Atunci a zis Samson tânărului care-l ducea de mână: “Du-mă ca să pipăi stâlpii pe care este întemeiată casa şi să mă reazem de ei”. Şi tânărul a făcut aşa.
27.	Casa însă era plină de bărbaţi şi de femei, căci erau acolo toţi fruntaşii Filistenilor, iar pe acoperiş se aflau ca la trei mii de oameni, bărbaţi şi femei, care se uitau şi râdeau de Samson.
28.	Atunci a strigat Samson către Domnul şi a zis: “Doamne Dumnezeule, adu-ţi aminte de mine şi întăreşte-mă încă o dată, o, Dumnezeule, ca printr-o singură lovitură să mă răzbun pe Filisteni pentru cei doi ochi ai mei !”
29.	Şi a mişcat Samson din loc doi stâlpi din mijloc pe care era sprijinită casa, rezemându-se de ei, de unul cu mâna dreaptă şi de celălalt cu stânga.
30.	Şi a zis Samson: “Mori, suflete al meu, cu Filistenii!” Apoi s-a sprijinit cu toată puterea şi s-a prăbuşit casa peste fruntaşii Filistenilor şi peste tot poporul ce era în ea. Şi cei pe care i-a ucis Samson la moartea sa au fost mai mulţi decât toţi cei pe care-i ucisese în viaţa sa.
31.	Atunci au venit fraţii lui şi toată casa tatălui său şi l-au luat şi l-au dus de l-au îngropat între Ţora şi Eştaol, în mormântul lui Manoe, tată său. Şi a fost el judecător în Israel douăzeci de ani.

Compulsiv sau pur și simplu firesc, cu toții avem adeseori nevoie să îngrijim pe cineva, să purtăm de grijă, să hrănim, să ajutăm. Dar când aceasta activitate devine prima și unica sursă de plăcere și eliberare de glasurile care își strigă din noi și ele împlinirea, ajungem să cădem în cealaltă extremă. Cineva spunea că de aceea avem două mâini, cu una să dăm și cu una să primim, sau că nu este bine să lăsăm cu mâna întinsă nici pe cine ne oferă ceva, nici pe cine ne cere ceva. Cred că este destul adevăr în ambele afirmații.

Când ieșim din relațiile de dominare găsindu-ne odihna la Domnul Hristos, amuțesc în noi atât Samson, cât și Dalila. Însă e greu acest drum, pentru că nici Samson nu prea vrea să înțeleagă că puterea lui nu stă în părul lui bogat și frumos, și nici Dalila nu înțelege că bărbatul o poate iubi pentru ceea ce este, și fără ca ea să-l controleze obsesiv scormonindu-i mereu punctele slabe, făcând astfel jocul perfid al filistenilor.

Într-o lume fără Hristos, Samson va dărâma mereu casa, alegând să moară împreună cu filistenii decât să stea în lanțurile și legăturile lor.

Taina Dalilei era aceasta: ea ura din tot sufletul ca bărbatul să-și tragă puterea lui dintr-o altă sursă decât ea, femeia lui. Iar taina lui Samson era aceasta: unde se adună prea multă putere, apare și desfrânarea. Ca izvor al vieții, Eva are mare putere asupra oricărui fiu al lui Adam. Dar Hristos nu vrea sa fim robi unii altora. Și paradoxal, după înviere, cea mai sigură cale către dezînrobire nu este ascunderea slăbiciunilor noastre, ci arătarea lor. Nu femeii, sau bărbatului, ci lui Hristos, în taina spovedaniei. Altă cale decât pocăința, care este drum către eliberare de sub orice fel de robie – ce finalmente este o robie a vrăjmașului celui viclean, nu știm.

Dar, dacă totuși vreo Dalila înfocată insistă, din interiorul sau din afara noastră mereu să ne afle taina puterii, putem să ne aplecăm la urechea ei să-i spunem, fără să ne temem de filistenii cei înlănțuitori, adevărul gol-goluț:

Psalmi

Cap. 117

14. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire.

Ieşirea – a doua carte a lui Moise

Cap. 15

2. Tăria mea şi mărirea mea este Domnul, căci El m-a izbăvit. Acesta esteDumnezeul meu şi-L voi preaslăvi, Dumnezeul părintelui meu şi-L voi preaînălţa!

Odată cu porțile iadului, Domnul Hristos a rupt și lanțurile cele groase ale filistenilor. Casa lor s-a prăbușit peste cei nelegiuiți iar Domnul a trecut prin moarte, iar moartea nu l-a putut cuprinde, cum l-a cuprins pe viteazul Samson.

Bărbatul care se teme de Dalila are, din păcate, impresia că este făcut după chipul și asemănarea lui Samson, nu după chipul și asemănarea lui Hristos.

Dă-ne, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, harul de a curăța mereu Chipul Tău din noi, întru asemănarea cu Tine, Ziditorul nostru. Amin.