Cred că nu există activitate mai sănătoasă și mai reconfortantă pentru psihicul nostru decât să culegem fructe direct din pomi și să le mâncăm pe loc. Treptat, ne rupem atât de mult de firescul de odinoară, ne înconjurăm de lucruri și alimente identic naturale, încât uităm bucuria lucrurilor simple. Când avem, arareori ocazia să o facem, simțim cum tresaltă în noi spontan inima de vioiciune și bucurie. Fericiți cei care s-au născut la sat.
July 7, 2009 at 7:22 pm
Savoarea depinde de starea de dez/hidratare a fructului.
Fructele se deshidrateaza dupa ce sunt culese, unele mai rapid decat altele.
Starea de hidratare mai depinde si de momentul zilei cand le culegi; vezi un mar cules dupa ploaie sau in miezul arsitei.
Sunt anumite genuri de fructe, de pilda cele exotice, care nu sunt mancate niciodata proaspat culese din pom.
Sunt curios cum e o banana coapta sau un ananas dulce proaspat cules.
July 7, 2009 at 7:59 pm
Tare-mi mai plac dudele, ca acelea din poza. Si e un dud langa bloc, sunt crengile pline si nu le ataca nimeni, desi sunt copii in zona. Nu pot pricepe de ce. Doar un adult am vazut mancand dude, pe furis. Si m-am bucurat pentru el.
July 8, 2009 at 2:42 am
Da, am mâncat dude azi, mi-am adus aminte de copilărie. Să fi uitat copiii de azi de ele?