Asculţi ceea ce spun atunci când…
Te apropii încet de lumea mea şi mă laşi să fiu eu însumi;
Încerci cu adevărat să mă înţelegi chiar dacă nu sunt prea coerent;
Îmi accepţi punctul de vedere chiar dacă îţi contrazice convingerile proprii;
Îţi dai seama că acea oră pe care ţi-am răpit-o te-a lăsat puţin cam obosit şi “stors”;
Îmi respecţi demnitatea de a lua propriile decizii
chiar dacă crezi că nu sunt cele mai bune;
Nu îmi înlături problema,
ci îmi permiţi să îi fac faţă în felul meu;
Nu îmi oferi consolare religioasă înainte de a fi pregătit pentru asta;
Mă laşi să descopăr de unul singur ce se întâmplă cu adevărat;
Îmi accepţi darul recunoştinţei spunându-mi ce bine te simţi
când ştii că mi-ai fost de ajutor.
(Sursa: necunoscută)
****
Și una foarte bună de la comentatorul Mihai:
atunci cand… ghicind ceea ce vroiam sa iti spun,
si intelegand cat de greu imi este sa spun,
ma opresti de la a mai spune.
Cu adaosul meu: totuși, de obicei eu nu pot ”ghici” ceea ce e în interiorul nimănui, deci, în loc să te superi pentru nesimțirea mea, ia curaj și încearcă să exprimi pe cât poți ceea ce simți. Mă ajută enorm în a te înțelege puțin mai mult.
****
P.S. Mare a fost Sfântul Ioan Gură de Aur. Nouă, dă-ne Doamne urechi de aur. Căci toți avem urechi, dar cu ele câți auzim Cuvântul Domnului?
July 7, 2009 at 7:42 pm
… cand ghicind ceea ce vroiam sa iti spun,
si intelegand cat de greu imi este sa spun,
ma opresti de la a mai spune …