Un lucru asemanator i s-a intamplat si domnului Antonios M. din regiunea noastra, tata a cinci copii, caruia de ani buni ii aparuse o tumoarea la ceafa. Durerile provocate de tumoare erau foarte mari si a fost nevoit sa se adreseze multor medici. Parerile lor insa erau impartite. Unii medici il sfatuiau sa apeleze la interventia chirurgicala, pentru a i se extirpa tumoarea. El se temea sa o deranjeze, pentru a nu i se inrautati situatia si mai mult, stiind ca, intr-adevar, tumori asemanatoare au provocat reactii neasteptate si au evoluat imprevizibil, ducand chiar la pierderea vietii. Altii, in schimb, l-au sfatuit sa faca o serie de analize generale si sa se supuna unui tratament medicamentos.

Neputandu-se hotari ce sa faca, domnul Antonios, chiar daca suferea din cauza durerilor, refuza de ani de zile interventia chirurgicala, multumindu-se cu faptul ca de la un moment dat tumoarea parea ca nu mai creste. S-a alarmat insa atunci cand a observat ca o tumoare asemanatoare i-a aparut sub brat. Este un simptom foarte grav, care indica disfunctionalitatea ganglionilor limfatici si, prin urmare, de cele mai multe ori, aparitia cancerului. Medicii au insistat de aceasta data pentru interventia chirurgicala urgenta, mai intai la tumoarea de la ceafa, care se marise periculos de mult.

Frica enorma resimtita de domnul Antonios si de familia sa in aceasta situatie era absolut justificata. Intamplarea facea ca, din cauza serviciului sau, acesta sa fie un vechi colaborator al Bisericii, sprijinind cu dragoste lucrarea filantropica si pastorala a Sfintei Mitropolii. In felul acesta, din fericire, traiul printre preoti l-a facut sa-si cultive credinta. Participa la slujbe si avea duhovnic. Cand lucrurile au luat o intorsatura periculoasa, a cerut ajutorul duhovnicului. Acesta l-a sfatuit sa nu se teama, ci sa aiba nadejde in Dumnezeu. I-a vorbit si despre Sfantul Luca, a carui putere vindecatoare o cunostea, si au hotarat sa mearga impreuna la Inaltpreasfintitul pentru a-i cere binecuvantarea de a se inchina la sfintele moaste (era perioada imediat urmatoare aducerii moastelor Sfantului Luca si, intrucat inca nu se facuse o racla corespunzatoare, acestea nu erau scoase in mod sistematic spre inchinare). Inaltpreasfintitul a raspuns cu multa dragoste la cererea colaboratorului si protejatului parintelui Antonios si le-a fixat o intalnire in dupa-amiaza aceleiasi zile, la manastirea noastra.

Intr-adevar, dupa-amiaza, domnul Antonios si duhovnicul sau au venit la manastire. Parintele Staret ii astepta cu moastele Sfantului Luca in biserica. Au asezat racla din lemn, care adapostea provizoriu sfintele moaste, in fata icoanei Panaghia Dovra. Dupa ce au cantat cu multa evlavie Paraclisul Sfantului, au insemnat in semnul crucii cu sfintele moaste cele doua tumori.

Dupa cum s-a vazut ulterior, atunci au primit harul lui Dumnezeu de la Sfantul, pe masura credintei lor. La zece zile dupa vizita d.lui Antonios la „cabinetul” Sfantului, s-a petrecut urmatorul fapt minunat: intr-o noapte in timp ce domnul Antonios dormea alaturi de sotia sa, a simtit ca perna ii era foarte umeda. S-a ridicat putin si a vazut-o plina de sange. Si-a dus in mod automat mana la ceafa si a realizat ca sangele provenea de la locul tumorii, care disparuse! Si-a trezit sotia si aceasta, dupa ce mai intai s-a mirat de disparitia tumorii, a observat spre si mai marea ei uimire ca in locul tumorii nu ramasese nimic altceva decat cicatricea unei incizii chirurgicale de aproximativ trei centimetri! Era clar ca Sfantul le ascultase rugaciunile si – ca si in alte cazuri cand a facut minuni – l-a operat pe domnul Antonios in timpul somnului, lasand cicatricea sa-i aminteasca de interventia sa. A doua tumoare de sub brat a disparut fara nici o urma care sa aminteasca de existenta ei!

In ziua urmatoare, cineva ne-a sunat la manastire pentru a ne face partasi bucuriei celui pana atunci bolnav. La telefon era duhovnicul domnului Antonios, care l-a informat pe staret despre cele intamplate si cum disparusera cele doua tumori, ca prin minune! Si, cu adevarat, era o minune. Inca o minune a credintei noastre ortodoxe, care nu a incetat si nici nu va inceta sa arate pe de o parte oameni credinciosi, care cer cu multa incredere mangaiere de la Dumnezeu si pe de alta, sfinti minunati care vin in ajutorul oricarui frate de-al lor indurerat, ca adevarati „semeni” pomeniti in Evanghelie.

Minunile facute bolnavilor de cancer nu au incetat si se pare ca nici nu vor inceta sa existe.

Preluat de aici.

This slideshow requires JavaScript.