Aș fi vrut să te iubesc cu o iubire mai mare decât toată teama ta de a crește.

Aș fi vrut să te cuprind strâns, să țin în brațe tot rotundul tău

Al cărui întindere nici măcar nu o pot gândi.

Însă fie te-am strâns prea tare, fie te-am înconjurat de prea departe.

Aș fi vrut să te umplu cu bucuria mea pe dinlăuntru,

Astfel încât  să nu-ți mai aduci nici măcar aminte,

De imensitatea nesfârșită a singurătății și a dorului tău,

Însă mereu ți-am dăruit fie prea mult, fie prea puțin.

*

Aș fi vrut să mă iubești cu o iubire mai mare decât toată teama mea.

Aș fi vrut să mă cuprinzi strâns, să ții în brațe tot rotundul meu

Al cărui întindere nici măcar nu o pot gândi.

Însă fie mă strângeai prea tare, fie mă înconjurai de prea departe

Aș fi vrut să mă umpli cu bucuria ta pe dinlăuntru,

Astfel încât  să nu-mi mai aduc nici măcar aminte,

De imensitatea nesfârșită a singurătății și a dorului meu,

Însă mereu mi-ai dăruit fie prea mult, fie prea puțin.

 

*

Suprafața  transparentă a unui balon de săpun,

Cu căt se lărgește, cu atât se subțiază tot mai mult.

Până ce cuprinde toată lumea,

Fără să se poată vreodată cuprinde pe sine.

*

Doamne, Cel necuprins,

Cuprinde, rogu-Te, tot rotundul meu.

Și pe dinlăuntru, și pe dinafară.

Doamne, umple-mă cu dragostea Ta,

Cuprinde-mă cu pacea Ta.

Subțiază tot mai mult

Acest balon de săpun transparent,

Atât cât știi Tu,

Când știi Tu,

Cum vrei Tu.

*

(Doamne, ajută-mă să Te iert și să-i iert pe toți ceilalți

Pentru toată durerea aceea infernală pe care o simt,

Atunci când balonul supraumflat al ego-ului meu

Se sparge sau se desumflă,

Plin fiind de prea multă mândrie)