Unirea – potrivit învățăturii Sf. Siluan Athonitul

 

Elevul credincios e mai deștept decât profesorul ateu

Când e vorba de problema existenței răului, marii filosofi și teologi se luptă care mai de care cu armele de gherilă ale dialecticii și sofisticii. Domnul însă, smerit și blând cu inima, a ascuns cele ale Sale înțelepților și le-a descoperit copiiilor…  În filmulețul de mai jos, însă, copilul-elev pare ca-l bate pe profesor cu propriile-i arme:

În istoria gândirii filosofice și teologice, s-au încercat multe răspunsuri pentru lămurirea acestei teme, iar pentru cei curioși și dornici să afle mai multe, îi invităm la lectura unui articol bine scris și argumentat pe această temă a părintelui Coman.

Raționamentul profesorului din film este acesta:

Tot cea ce există a fost creat de Dumnezeu……..(MaP)

Răul există….…………………………………………………..(SaM)

Răul a fost creat de Dumnezeu…………………...(SaP)

Silogismul clasic Barbara, din fig. I respectă legile de validitate, adică are premisa minoră afirmativă și premisa majoră universală. Toate bune și frumoase. Numai copilașul sare cât colo: bine, bine, o fi silogismul dvs. valid, dar asta nu înseamnă și că premisele sunt adevărate. Răul nu există, zice el.

Totuși argumentul copilului, care e folosit și de către Sf. Părinți, are o slăbiciune: e greu de crezut așa, simplu intuitiv, mai ales dacă te lovește puternic un necaz. Dacă-i spui unui om flămând că foamea nu există, că este doar absența hranei, sau că frigul pe care-l simte nu e real, e doar absența căldurii unei jachete groase pe care nu o are, s-ar putea să te întrebe, totuși, în ce fel de Dumnezeu crezi, mai ales dacă ești mai rotofei și ești bine îmbrăcat. Și cu asta, simplu, te-a încurcat.

Paradoxal, una dintre dovezile minunate (și poate cu cel mai mare impact asupra mea) ale faptului că Dumnezeu este și că este Cel adevarat ne-o oferă părintele Rafail într-un cuvânt al său: faptul că m-a făcut cu această înfricoșătoare putere de a-i spune NU. Mi se trezesc foarte mult respectul și admirația, dar mai ales plecarea genunchilor în fața Celui care mi-a conferit un asemenea respect, încredere și demnitate pentru că un mare și tainic risc a fost asumat. Tocmai răul incredibil din lume demonstrează că există Dumnezeu, și încă Unul foarte puternic, de vreme ce văzând atâta rău cât există, încă ține lumea. Numai din libertatea mea de a alege răul pe care mi-a dăruit-o în marea Lui înțelepciune, se vede nemărginita Lui măreție și atotputernicie. Un Dumnezeu care nu ar fi fost atotputernic, nu și-ar fi permis să creeze pe cineva după Chipul său și după asemănarea Sa și să-i confere deplina libertate de a alege, chiar și de a-I fi împotrivă.