Aș fi vrut să te iubesc cu o iubire mai mare decât toată teama ta de a crește.

Aș fi vrut să te cuprind strâns, să țin în brațe tot rotundul tău

Al cărui întindere nici măcar nu o pot gândi.

Însă fie te-am strâns prea tare, fie te-am înconjurat de prea departe.

Aș fi vrut să te umplu cu bucuria mea pe dinlăuntru,

Astfel încât  să nu-ți mai aduci nici măcar aminte,

De imensitatea nesfârșită a singurătății și a dorului tău,

Însă mereu ți-am dăruit fie prea mult, fie prea puțin.

*

Aș fi vrut să mă iubești cu o iubire mai mare decât toată teama mea.

Aș fi vrut să mă cuprinzi strâns, să ții în brațe tot rotundul meu

Al cărui întindere nici măcar nu o pot gândi.

Însă fie mă strângeai prea tare, fie mă înconjurai de prea departe

Aș fi vrut să mă umpli cu bucuria ta pe dinlăuntru,

Astfel încât  să nu-mi mai aduc nici măcar aminte,

De imensitatea nesfârșită a singurătății și a dorului meu,

Însă mereu mi-ai dăruit fie prea mult, fie prea puțin.

*

Suprafața  transparentă a unui balon de săpun,

Cu căt se lărgește, cu atât se subțiază tot mai mult.

Până ce cuprinde toată lumea,

Fără să se poată vreodată cuprinde pe sine.

*

Doamne, Cel necuprins,

Cuprinde, rogu-Te, tot rotundul meu.

Și pe dinlăuntru, și pe dinafară.

Doamne, umple-mă cu dragostea Ta,

Cuprinde-mă cu pacea Ta.

Subțiază tot mai mult

Acest balon de săpun transparent,

Atât cât știi Tu,

Când știi Tu,

Cum vrei Tu.

*

(Doamne, ajută-mă să Te iert și să-i iert pe toți ceilalți

Pentru toată durerea aceea infernală pe care o simt,

Atunci când balonul supraumflat al ego-ului meu

Se sparge sau se desumflă,

Plin fiind de prea multă mândrie)

Cuviosul parintele nostru Teodosie era de fel din satul Mogarisos din Capadocia; tatal sau se numea Proeresie si mama sa Evloghia, si erau amândoi credinciosi si cucernici. Teodosie a intrat în viata calugareasca, si luând haina aceasta, a pornit spre Ierusalim, când se adunase la Calcedon Sinodul al patrulea Ecumenic, la anii 451; si trecând prin Antiohia s-a dus la marele Simeon Stâlpnicul, de la care a deprins înclinarea spre viata cea îmbunatatita si care i-a proorocit ca va fi pastor peste multe oi cuvântatoare. Apoi a sihastrit lânga un oarecare Longhin, în jurul Ierusalimului. În urma s-a dus într-un munte, unde era o pestera si acolo a petrecut viata aleasa, ajungând la atâta înfrânare, încât timp de 50 de ani n-a gustat pâine, ci numai ierburi si roade de finic. Rugaciunea lui era neîncetata si lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodata. În jurul lui s-au strâns ucenici multi, care îi ascultau povetele si-i urmau viata. A facut si minuni. Si facându-se dascal al multor ucenici, a adormit întru Domnul.

Preluat de aici.

Ierom. Arsenie Boca, Biserica Drăgănescu, Giurgiu

Sfânta si dumnezeiasca Aratare a Domnului Dumnezeu si Mântuitorului nostru Iisus Hristos o sarbatorim în aceasta zi, în toate sfintele biserici, facând, de cu seara, slujba Privegherii. Ca însusi Dumnezeu Cuvântul, îmbracându-Se în Adam cel vechi si plinind toate ale Legii, a venit la marele Prooroc Ioan, ca sa Se boteze. Si acesta îl oprea, zicând catre Dânsul: “eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine?”.

Daca a auzit însa pe Domnul zicând: “lasa acum”, a cunoscut ca botezul este plinirea a toata dreptatea si L-a lasat. Si botezându-Se Hristos, toata firea apelor a sfintit; si cufundând în apele Iordanului toate pacatele oamenilor, îndata a iesit din apa; înnoind si zidind din nou pe omul, care era învechit în pacate si dându-i împaratia cerurilor. A Carui slava si putere este în vecii vecilor. Amin.

Sinaxar.

O întrebare ce poate răsări în sufletele credincioşilor în zilele ce urmează poate fi cea în legătură cu utilizarea particulară a apei sfinţite în ziua Botezului Domnului, cunoscută în popor sub denumirea de agheazmă mare, aiasmă sau agheasmă. Prin chiar denumirea ei se poate observa că este vorba de o sfinţenie specială acordată apei binecuvântate de Bobotează. Solemnitatea slujbei la care are loc sfinţirea cea mare a apei îi imprimă un caracter special. Apa la Bobotează este sfinţită printr-o rânduială specială, unică în an, de aceea şi consumul acesteia cunoaşte o perioadă restrânsă. Credincioşii pot consuma această agheasmă chiar din ziua Botezului Domnului, pe nemâncate, înainte de a lua anafură. De la această dată şi până în ziua de 14 ianuarie inclusiv, toţi credincioşii sunt îndemnaţi să consume, spre sfinţirea sufletelor şi a trupurilor, această agheasmă. După 14 ianuarie, când cântările specifice praznicului Bobotezei încetează, doar credincioşii ce primesc binecuvântare de la preotul duhovnic pot consuma agheasmă mare, în special atunci când sunt opriţi, din pricina unor impedimente, de la Sfânta Împărtăşanie. Există obiceiul ca unii credincioşi să păstreze pe tot parcursul anului sau chiar o perioadă mai mare agheasma mare în casele lor. Este recomandabil acest lucru din raţiunea amintită mai sus, adică pentru perioadele când credincioşii sunt opriţi de la Împărtăşanie.

Totodată, agheasma mare se poate păstra la loc de cinste, curat (de regulă la colţul de rugăciune) pentru a fi o prezenţă sfântă şi sfinţitoare în viaţa şi casele creştinilor. Cinstea acordată acestei ape sfinţite se cere a fi caracterizată de evlavie şi de cucernicie. Cu îngăduinţa şi permisiunea preotului duhovnic, credincioşii îşi pot stropi casele la vreme de încercări sau ispite grele ce pot să apară în vieţile credincioşilor. În nici un caz agheasma mare nu va fi privită sau utilizată în scopuri necreştine (farmece, vrăji sau superstiţii) deoarece prin practicarea acestor lucrări nepotrivite se bagatelizează şi se relativizează înţelesul sublim al sfinţeniei, ca prezenţă harică a dumnezeirii în vieţile credincioşilor. (Drd. Grigore Meşteroaie)

Sursa aici.

“Astăzi, harul Sfântului Duh, în chip de porumbel, peste ape se pogoară… Astăzi apele Iordanului se prefac în vindecări, cu venirea Domnului… Astăzi păcatele oamenilor se curăţesc în apele Iordanului… Te-au văzut apele, Dumnezeule, Te-au văzut apele şi s-au temut. Iordanul s-a întors înapoi, văzând Focul Dumnezeirii pogorându-Se trupeşte şi intrând într-însul. Iordanul s-a întors înapoi, văzând pe Cel nevăzut în chip văzut, pe Făcătorul întrupat, pe Stăpânul în chip de rob. Iordanul s-a întors înapoi şi munţii au săltat văzând pe Dumnezeu întrupat, iar norii au dat glas, mirându-se de Cel ce a venit, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, prăznuire stăpânească văzând astăzi în Iordan şi pe Cel ce moartea neascultării şi boldul înşelăciunii şi legătura iadului în Iordan a afundat şi a dăruit lumii Botezul mântuirii.”

(Rugăciunea de sfinţire a Aghezmei celei Mari Molitfelnic).